10 SEMNE CĂ TE AFLI LA CAPĂTUL DRUMULUI TĂU ENERGETIC

10 semne 

că te afli la capătul drumului tău energetic

Jennifer Hoffman

Aș fi putut numi acest articol „10 moduri de a ști că viața ta a rămas fără benzină” deoarece asta este senzația la sfârșitul unui drum energetic: ca o mașină care a rămas fără benzină și stă pe loc. Acest lucru înseamnă doar că drumul pe care vă aflați nu mai poartă nicio energie pentru voi și nu mai este nimic de creat în acest spațiu energetic, deoarece voi vă aflați, de fapt, pe un nivel energetic diferit. Dacă urmăriți pagina mea de facebook, am postat acolo, cu câteva zile în urmă, faptul că noi toți am ajutat în această săptămână, la deschiderea și activarea unui nou portal energetic – un portal care exista, dar a rămas în adormire, timp de eoni. Cu acest nou portal energetic, avem acces la mult mai multe frecvențe noi și diferite, care vă vor face și mai conștienți de limitările căii voastre curente și vă vor ajuta să înțelegeți că există atât de multe alte lucruri care vă sunt acum disponibile. Vă aflați la capătul drumului vostru energetic – și a venit vremea să vă gândiți să treceți de la benzina fără plumb, la combustibilul pentru rachete.

Este, într-un fel, ca și cum ai locui în într-o casă obișnuită și confortabilă și ai merge să vizitezi o vilă imensă. La întoarcere, vechea ta casă ți s-ar părea, dintr-o dată, foarte mică și nu prea cochetă. Atunci când ne confruntăm cu noile frecvențe, acest lucru ne poate extinde viețile în multe feluri și atunci viața noastră de până acum ne apare, dintr-o dată, foarte mică și limitată, vedem unde putem face schimbări și ne întrebăm de ce nu am văzut aceste ocazii și înainte. Judecata nu își are locul aici, pentru că toate acestea nu ne-au fost disponibile pe actuala cale energetică. Dar, odată cu noile frecvențe, ne sunt disponibile și noi potențiale.

Cum știm, însă, că lucrurile pe care le vedem sunt posibile și cum ne putem conecta cu ele, pentru a le materializa? Suntem oare destul de isteți, de puternici, de dăruiți și de capabili pentru a crea noi posibilități pentru noi înșine? Suntem, dacă ne conectăm la noile energii, dar în primul rând trebuie să ne deconectăm de la vechea cale energetică, devenită inutilă, deoarece nu are frecvența sau vibrația care să le permită acestor noi potențiale, să se materializeze. Fiecare frecvență energetică are o limită a potențialului său și, atunci când o atingeți, nu mai există altceva. Este capătul drumului pentru energia respectivă și ea nu vă mai este de folos, pentru a crea noi aspecte ale vieții. Acest lucru se aplică și relațiilor, situațiilor și oamenilor din viața voastră.

Iată top-ul celor zece mijloace prin care vă puteți da seama că ați ajuns la capătul căii energetice actuale, că energia din viața voastră nu vă mai este de folos și că sunteți gata să o apucați pe un drum nou.

1. Nu vă mai place viața voastră, vi se pare mică și limitată și știți că undeva vă așteaptă ceva mult mai satisfăcător – chiar dacă nu știți încă, ce anume.

2. Nu vă place ce faceți cu viața voastră – ceea ce poate include serviciul, cariera, situația financiară, relațiile sau locul în care trăiți. S-ar putea să și resimțiți toate acestea, ca fiind scurgeri de energie.

3. Lucrurile care vă făceau fericiți înainte, acum nu vă mai oferă nicio bucurie. S-ar putea ca nici măcar să nu mai puteți să vă amintiți cum era să fiți fericiți.

4. Vă simțiți deconectați de oamenii din jur și s-ar putea chiar să nu vă mai placă (nu contează cine sunt ei, acest lucru se aplică tuturor relațiilor și oamenilor, inclusiv membrilor familiei). S-ar putea să vă evite puțin (sau mai mult) sau, atunci când vă aflați împreună, să simțiți că aveți o conversație oarecum forțată și că vă este greu să comunicați cu ei.

5. Vă simțiți blocați, incapabili să vă mișcați în orice direcție și s-ar putea fie să vă doriți atât de mult schimbarea, încât să vreți să o luați în orice direcție, doar pentru ca ea să se întâmple, fie să fiți atât de zăpăciți, încât să nu vă puteți gândi la absolut nimic, în clipa asta.

6. Vă simțiți lipsiți de motivație și v-ați pierdut creativitatea și ambiția. Chiar și atunci când faceți lucrurile cele mai simple și obișnuite, vi se pare că vă târâți printr-un noroi gros.

7. Vă simțiți detașați, confuzi și cu gândirea încâlcită. Vă este greu să acordați atenție și să vă concentrați asupra lucrurilor mărunte și pare să vă ia mai mult timp să faceți orice.

8. Petreceți o grămadă de timp, visând cu ochii deschiși că vă aflați oriunde altundeva decât în propria voastră viață de acum.

9. Simțiți o tentație puternică să vă luați zborul, să fugiți undeva, în necunoscut, lăsându-vă viața actuală, pentru a afla ce vă face fericiți.

10. Simțiți o dorință acută de a vă curăța spațiul vital, de a scăpa de lucrurile pe care nu le mai vreți și, uitându-vă prin ele, sunteți uimiți de cât de multe lucruri sunteți dornici să scăpați.

Ce urmează? Cum să depășiți lipsa de motivație și nefericirea generală, care vă copleșește în acest moment? Deși pare să fie cel mai rău coșmar, acesta este, în realitate, cel mai puternic moment al vostru, deoarece frica de schimbare poate părea mică, în comparație cu dorința de schimbare și cu voința de a permite ca acest lucru să se întâmple. Și atunci lucrurile se pot întâmpla. Nu contează cât de puternic și de promițător este potențialul energetic; până când nu înțelegem că ne aflăm pe o cale care nu mai are nicio energie pentru noi și nu vrem să luăm în considerare o alta, nouă, tot potențialul energetic rămâne doar potențial pur.

Pasul următor este să ne gândim cum putem acționa. La care dintre lucrurile de care am fost atașați până acum, putem renunța? Căror rezultate putem începe să le așezăm bazele? Visele voastre sunt cele care vă dau răspunsul la întrebarea „Ce vreau?”, așa că, urmăriți cu atenție ce dorințe secrete aveți, care sunt lucrurile despre care vorbiți, atunci când spuneți „mi-aș dori…”

Putem trece de la nefericire și depresie, la acțiunea inspirată, știind că atunci când suntem deprimați și triști ne aflăm, de fapt, la capătul unei căi energetice.

Urmând calea viselor și a speranțelor noastre, în fața pașilor va începe să se desfășoare o cale nouă. Și dacă acționăm urmându-ne inspirația, extindem potențialul noii energii, într-o nouă realitate a vieții noastre.

Sursa: editura foryou

DUMNEZEU ESTE IUBIRE (III)

Mărturia Sfântului 
SILUAN ATHONITUL

Jean-Claude Larchet

„ 

7. Treapta a șaptea este să socotești ocările drept o binecuvântare, să te bucuri și să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru ele. Cel care a urcat pe această treaptă simte ce înseamnă aceste cuvinte ale lui Hristos: «Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind pentru Mine» (Mt. 5, 11). Îndeobște, Părinții ne îndeamnă să-l privim pe cel care ne ocărăște ca pe un doctor trimis de Pronie ca să ne tămăduiască sufletul de boli (îndeosebi de slava deșartă și de mândrie), arătând că răul care ni se face ne aduce câștig duhovnicesc și aici, pe Pământ, și în veșnicie. Astfel, în Pateric citim că «de-ți vei aduce aminte de cel ce te-a necăjit sau te-a necinstit sau te-a păgubit, dator ești să-ți aduci aminte de el ca de un doctor trimis de Hristos și să-l ai pe el ca un făcător de bine, că însuși necazul tău arată că-ți bolește sufletul. Că de nu boleai, nu pătimeai. Deci dator ești să mulțumești fratelui și să te rogi pentru dânsul, că prin el cunoști boala ta, și să primești cele de la el ca pe niște doctorii trimise de la Iisus». Avva Ioan de Gaza, făcând o referire generală, scrie: «De suntem drepți, încercarea de la vrăjmași ni se face spre sporire, iar de suntem păcătoși, spre iertarea păcatelor și spre îndreptare, spre deprinderea și învățarea răbdării.»
8. A opta treaptă este să ne predăm de bunăvoie ocărilor, după cuvântul Mântuitorului: «De te lovește cineva peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt» (Mt. 5, 39).
9. A noua treaptă, să vrei să suferi mai mult rău decât ți se face.
10. Treapta a zecea: să nu-i urăști pe cei care-ți fac rău.
11. A unsprezecea treaptă este să nu ții minte răul, să nu păstrezi mânie și supărare față de vrăjmași. «Dragostea este, propriu-zis, lepădarea a tot cugetul potrivnic, dacă dragostea nu socotește răul (1 Cor. 13, 5).»
12. Treapta a douăsprezecea este să nu-i învinuiești pe vrăjmași, să nu-i osândești, să nu-i vorbești de rău și să nu spui altora răul care ți s-a făcut.
13. A treisprezecea treaptă este să nu-i disprețuiești.
14. A paisprezecea treaptă este să nu ne îngrețoșăm de ei și să nu-i respingem.
15. A cincisprezecea, gândul la ei și la cele ce ne-au făcut să nu trezească în noi nici cea mai mică amărăciune ori tristețe.
16. A șaisprezecea treaptă: să nu-i judecăm deloc, ci să ne vedem propriile noastre greșeli, după cuvântul lui Hristos: «Nu judecați, ca să nu fiți judecați. [...] Pentru ce vezi paiul din ochiul fratelui tău și nu vezi bârna din ochiul tău?» (Mt. 7, 1-3).

Pace și Bucurie!
 

DUMNEZEU ESTE IUBIRE (II)

Mărturia Sfântului SILUAN ATHONITUL

Jean-Claude Larchet

„
Ce înseamnă a iubi pe vrăjmași

Iubirea este o stare a sufletului care, în sine, nu poate fi descrisă în chip adevărat. Putem însă arăta care sunt condițiile și manifestările ei. În acest fel, urmând cuvintelor Părinților, vom putea stabili treptele iubirii de vrăjmași, de la cele de jos până la cele mai înalte.

1. Prima treaptă, după Sf. Ioan Gură de Aur, este să nu facem noi cei dintâi ceva rău.
2. A doua, după același Sfânt, să nu ne răzbunăm cu aceeași măsură pentru răul care ni s-a făcut*. 
   
      *Cea mai sistematică clasificare o aflăm la Sf. Ioan Gură de Aur, care numește nouă trepte:
   «Prima treaptă, să nu începi să faci rău; a doua: după ce răul a fost săvârșit, să nu răsplătești răul cu rău; a treia: să nu faci celui ce te-a supărat ceea ce ai suferit tu, ci să fii liniștit; a patra: lasă să ți se facă rău; a cincea: lasă să ți se facă mai mult rău decât vrea cel ce-ți face rău; a șasea: nu urî pe cel ce ți-a făcut rău; a șaptea: iubește-l; a opta: fă-i chiar bine; a noua: roagă-te lui Dumnezeu pentru el” (Omilii la Matei, XVIII, 4)».
3. A treia treaptă este să nu te răzbuni defel, lăsând răzbunarea în grija lui Dumnezeu, după cuvântul Apostolului: «Nu răsplătiți nimănui cu rău pentru rău» (Rom. 12, 17); «Nu vă răzbunați singuri, ci lăsați loc mâniei lui Dumnezeu, căci scris este: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul» (Rom. 12, 19). În acest sens, Sfântul Isaac Sirul sfătuiește: «Lasă-te prigonit și nu prigoni. Lasă-te răstignit și nu răstigni. Lasă-te nedreptățit și nu nedreptăți. Lasă-te clevetit și nu cleveti.»
4. A patra treaptă este să nu i te împotrivești celui ce-ți vrea răul, după cuvântul Mântuitorului: «Eu însă vă spun vouă: Să nu stați împotriva celui rău» (Mt. 5, 39).
5. A cincea, să nu te mânii pentru ce-ți face vrăjmașul, ci să înduri, dând dovadă de răbdare, suferind răul ce ni se face, după pilda Apostolului: «Prigoniți fiind, răbdăm» (1 Cor. 4, 12) și potrivit acestei stări ideale pe care el ne-o prezintă în altă parte: «De vă robește cineva, de vă mănâncă cineva, de vă ia ce este al vostru, de vă privește cineva cu mândrie, de vă lovește cineva peste obraz, răbdați» (2 Cor. 11, 20). 
6. A șasea treaptă este să nu te întristezi în sufletul tău pentru necinstirile, batjocurile, încercările și necazurile pricinuite de vrăjmași sau, după cum spune Sfântul Simeon Noul Teolog, de a avea omul «la vremea ispitelor, în chip neschimbat, aceeași bună simțire egală pentru cei ce îl batjocoresc în față, îl calomniază, îl judecă, îl osândesc, îl înjură, îl scuipă în față ca și pentru cei ce iau în afară înfățișarea prieteniei, dar pe ascuns fac aceleași lucruri, fără să se poată ascunde de fapt». Să observăm că o asemenea atitudine are și ea diferite trepte: pe treapta cea mai de jos, ea poate fi o formă de dispreț, și deci opusă iubirii; pe o altă treaptă, poate exprima indiferență, deci nu are încă dragoste; pe treptele cele mai înalte, ea este o dovadă a nepătimirii și, încă și mai sus, a iubirii celei desăvârșite. 

” 

Binecuvântări, tuturor!

DUMNEZEU ESTE IUBIRE (I)

Mărturia Sfântului SILUAN ATHONITUL

Jean-Claude Larchet

„
Cine sunt vrăjmașii noștri?
...

Vrăjmașii noștri pot fi mai întâi oamenii... care într-un fel sau altul ne fac să suferim din pricina lor... Dar vrăjmașii noștri sunt desigur și cei care ne urăsc, ne vor răul, vor să ne vatăme în vreun fel, care ne prigonesc, se poartă urât cu noi, ne blestemă, ne batjocoresc, ne vorbesc de rău, ne nedreptățesc sau constituie într-un fel sau altul o amenințare pentru noi... Cei care ne-au jignit, ne-au disprețuit, ne-au umilit, ne-au chinuit, ne-au mâhnit, cei care nu ne iubesc, nu ne prețuiesc și se feresc de noi.

... 
Pentru starețul Siluan vrăjmașii pe care trebuie să-i iubim sunt vrăjmașii lui Dumnezeu, cei care, știind bine că El există, nu țin seama de El, și, de asemenea, vrăjmașii credinței și ai Bisericii, cei care L-au tăgăduit pe Hristos, cei care sunt departe de adevăr și săvârșesc răul...
...
În multe pasaje din scrierile starețului se vede că el îi numește vrăjmași pe cei care s-au îndepărtat de la adevăr, care nu-L cunosc pe Dumnezeu și care I se împotrivesc și, prin urmare, merg spre pieire: «Sufletul are milă pentru vrăjmași și se roagă pentru ei, pentru că s-au depărtat de la adevăr și merg la iad. Aceasta este iubirea de vrăjmași.» 
...
În schimb, e ceva cu totul neobișnuit ca diavolii să fie numărați printre acei vrăjmași pe care ni se cere să-i iubim... Sfântul Siluan, alături de Sfântul Isaac Sirul, face parte dintre acei puțini Părinți care arată ca desăvârșită iubirea care se revarsă și asupra diavolilor. Acești doi sfinți dau astfel mărturie de înălțimea viețuirii lor duhovnicești ‒ Sfântul Siluan spune că Însuși Duhul Sfânt este Cel care îl învață pe om o asemenea iubire ‒ și de marele lor discernământ, care le îngăduie să urască lucrarea diavolului și a demonilor, și în același timp să-i iubească pe ei ca pe niște făpturi ale lui Dumnezeu ‒ create dintru început ca îngeri, prăbușiți din această stare din propria lor vină ‒, plângându-i pentru starea nenorocită și plină de cea mai mare suferință în care au căzut ca urmare a îndepărtării lor de Dumnezeu și de bunătățile dumnezeiești. «Duhul Sfânt ‒ scrie Sfântul Siluan ‒ ne învață să iubim; și atunci vom avea milă chiar și de diavoli, căci s-au despărțit de bine și au pierdut smerenia și dragostea de Dumnezeu».
...
«Duhul lui Dumnezeu ne învață iubirea de tot ce există și sufletul are milă pentru toate făpturile...» Aceste cuvinte și o astfel de atitudine ne amintesc pe dată de unul dintre cele mai cunoscute texte ale Sfântului Isaac Sirul: «Ce este inima plină de milă? Arderea inimii pentru toată zidirea, pentru oameni, pentru păsări, pentru dobitoace, pentru draci și pentru toată făptura.»
”

Iertare, Iubire și Înțelepciune!
Binecuvântări, tuturor!

NECTARUL RENAȘTERII

Nectarul Renașterii

                                           

Anca Revnic

Permit nectarului dulce al iubirii,

în mine SĂ FIE!

Din inima fiecărei celule, permit Acum,

florile iubirii să-nvie !

Iubirea Christică în Sufletul

fiecărei Ființe să Renască!

Fie ca din uitare și separare,

toate Sufletele să iasă!

Calea, Adevărul și Viața, din inima sa,

fiecare Om, să-și găsească!

Mintea umană, în Conștiința Christică,

Total, să se contopească!

Cu Christos Acum și Aici, pentru totdeauna,

să se Unească!

http://iubireaunimii.blogspot.ro/2013/04/nectarul-renasterii-anca-revnic.html

MULȚUMIM, ANCA!!!

Binecuvântări, tuturor!